sâmbătă, 7 aprilie 2012

Nu ma, nu sunt

            Dupa atata amar de vreme cred ca e timpul sa raspund si eu la intrebarea din titlu. Nu ma, nu sunt prost, dar adevarul e ca sunt foarte aproape.
            E timpul sa dam cartile pe fata,sa tragem linie si sa adunam. Sunt foarte aproape de a a incheia o parte a vietii mele, partea cu orasul natal si cred ca s-ar impune sa fie si un bilant pe aici pe undeva. Sper doar ca o sa pot sa fiu obiectiv in postarea asta si ca o sa am puterea apoi sa indrept ceea ce nu-mi convine la mine.
            Pana acum nu am putut sa nu observ egoismul exacerbat de care dau dovada aici dar va trebui sa-l suport inca putin pana termin postarea asta.
            Cel mai ok ar fi sa incep cu inceputul, cam timid ce-i drept dar mai bine decat nimic, sa incep cu amintirile alea indepartate, cu micile drame ale copilariei si mai ales cu amorurile ratate de prin clasele 3-7. A fost o perioada timida, marcata de multe invataturi, nu toate corecte dar folositoare totusi....si toate s-au incheiat fix la 15 ani....stiu ca nu pare prea mult dar stiti cum e, kids these days...
            Liceul, cea mai pacatoasa experienta de pana acum l-am inceput evident cu un tricou alb pe mine si cu pletele in vant. Stiam eu de la astia mai mari ca e bine sa ai incredere in tine; si am avut; si a fost ok ba . Am cunoscut oameni marfa, oameni cu principii solide si oameni cu principii mai putin solide. De la toti am invatat cate ceva. Am facut de toate insa nu pot spune ca regret ceva pentru ca la fel ca si pana acum am invatat din toate
             Acum, in ceasul al 11-lea cand nu mai sunt prea multe de facut sper doar ca viitorul va fi mai bun si ca o sa reusesc sa ies din mediocritate. Ultimul an l-am petrecut in tacere, punand semne de intrebare peste tot si incercand sa imi gasesc si eu micul meu colt de paradis...nu am reusit..inca Am sperat ca o sa-mi gasesc o oarecare liniste in cultura dar tot ce am gasit au fost povesti despre oameni care si-au gasit fericirea sau au murit incercand, iar asta nu e tocmai ok din punctul meu de vedere.
             Iar acum incheierea apoteotica , rasarita din pamant odata cu ghioceii: nu ma, nu sunt prost, dar nici destept nu sunt !
 

vineri, 28 octombrie 2011

Perfect little place.

Într-un fel, mi se pare atât de funny faptul ca în ultima săptămână nu am avut niciun vizitator; încă putin și o sa-mi ating idealul.
Oricum, în alta ordine de idei sper sa apuc sa termin postarea asta pana sa mi se termine bateriile de la tastatura care sclipocesc mai urat ca un licurici în perioada de împerechere. Oricum ca un hint, dacă mi s-a terminat bateria sa știți ca postul o sa aibă o încheiere idiot de brusca și o poza cu o banana...pentru ca lucrurile sunt mai frumoase când nu au niciun pic de noima; și pentru ca noi toți avem nevoie de câte un element al absurdului în viețile noastre din când in când, doar ca sa ne amintim ca am fost cândva copii(trăitul în Romania nu se clasifica în categoria elementelor absurde)


joi, 20 octombrie 2011

aveam în cap ceva..dar am uitat

Vreau musai sa scriu despre asta înainte sa-mi fac somnicul de la 2 și-un pic...

Vreau sa vorbesc despre oameni.
1) Oamenii indiferenți: despre oamenii indiferenți, cărora chiar nu le pasa de nimic, fără nici un motiv, pentru ca asa s-au trezit ei și nu vor sa auda de nimic în ziua respectiva, prin urmare nu sunt interesați de nimic altceva decât de ei și nicidecum de problemele celorlalți de a căror rezolvare sunt responsabili într-un fel sau altul și care le sunt făcute cunoscute prin simțuri putem spune ca nu își folosesc simțurile sau cel putin nu vor sa își folosească simțurile ... rezulta NESIMȚIȚI! simplu nu?

2) Evident, oamenii nesimțiți au și ei un alibi. Ei sunt deseori frecați la melodie de următoarea categorie de oameni: aceasta e cea a SMIORCĂIȚILOR. Smiorcăiții sunt cei în jurul cărora se rotește universul și țin cu tot dinadinsul sa facă lucrul asta cunoscut tuturor... Ei nu au pic de jena în a cere ajutorul oricui chiar și de 3600 de ori pe ora afișând de fiecare data un zâmbet forțat sau deja celebri "puppy dog eyes" Când vine vorba de a-și ajuta semenii, smiorcăiții se vor transforma brusc în NESIMȚIȚI considerând ca este de datoria lor sa se plângă ca lucrurile nu merg bine și ca "cineva ar trebui sa facă ceva". Normal ca e ușor sa te plângi cu mâinile in buzunare la căldurică dar cât de productiva poate fi treaba asta? Evident smiorcăiții sunt un fel de inamici naturali ai Nesimțiților, cele 2 specii coabitând fara sa interacționeze...ca nu le iese nimic, nu de alta..

Evident după cum va dați seama Romania abunda în Nesimțiți și Smiorcăiți ambele specii meritând sa fie făcute săpun și trimise la export!

3) A treia categorie despre care povestesc astăzi este cea plina de POLITICIENI DE OCAZIE, categorie în care cu rușine ma încadrez și eu. Nici ăștia nu îs prea productivi da' își mai dau cu părerea din când în când asupra câte vreunui nimic și astfel mai afla și lumea ca ei încă trăiesc. De obicei ei joaca rolul de avocatul poporului, mereu imparțiali si niciodată cu un anturaj bine definit. Ăștia sunt aia care vin de obicei cu gura mare și pun întrebări agasante de gen "da de ce-i coada aici?", apoi iau inițiativă pentru ca în final sa ajungă sa facă un mare nimic...

4) A patra categorie e cea a Oamenilor de treaba. Cei care mai mișcă câte ceva pe ici pe colo ... sunt putini dar și aia care sunt sunt buni. Cu mândrie pot sa afirm ca știu destui și ca fiecare dintre ei e un om de toată cinstea.

In fiecare dintre noi exista cate putin din aceste tipuri de oameni însa doar conștiința noastră stabilește ce proporție din fiecare


Oricum, nu despre asta voiam sa vorbesc astăzi dar m-am luat cu altele... poate data viitoare spun și eu ceva interesant sau coerent:)

Aaa... și vreau sa reiau faza cu melodia saptamanii...:)

joi, 13 octombrie 2011

simplu.


pentru ca...din cand in cand, mai uiti si tu ca doar esti om :)
(unul din cele mai inteligente îndemnuri scrise pe pereții tristi ai capitalei)















Si vreau sa precizez ca stilul blogului ăstuia o sa se schimbe.. pentru ca și eu m-am schimbat... Am nevoie de ceva în care sa îmi gasesc liniștea iar scrisul e o alternativa buna. Nu o sa promovez blogul pe nicăieri si rog pe eventualii cititori sa nu o facă nici ei. Nu sunt interesat de views-uri sau comentarii. Tot ce vreau e sa rămână o urma a faptului ca am trecut și eu pe aici :)
Fara alte introduceri.... i'm back!

joi, 9 septembrie 2010

This is how we like it!

it almost had me crying.......


Long live the SOVIET UNION!





This is how we do things in Soviet Russia!



sâmbătă, 4 septembrie 2010

Jurnalul unui bugetar

A mai trecut o zi de muncă, a mai trecut o zi aproape gratuită din partea statului. Veștile bune nu întârzie să apară totuși, se pare că ni se vor ieftini salariile, deci cred că e de bine. Nu că aș fi învățat eu prea multă carte în cele 2 facultăți pe care le-am făcut, dar îmi place să am încredere în dom' Băsescu, că zâmbește fain.Oricum, toată lumea știe că politica e o curvă, așa că nu mă îngrijorez. Azi, în pauza de masă am fost printre altele și la pescuit. Am prins cina din seara asta, așa că nu mai trebuie să mănânc iaurt cu pâine ca săptămâna trecută. Îmi plac schimbările ăstea. Cred că ar fi foarte bine dacă aș merge în fiecare zi la pescuit: și pot să fac asta chiar în pauză, după ce mă uit la film și înainte să trag un pui de somn. În ultimul timp ne-au făcut pauzele un pic mai mari, s-au gândit ei că dacă adaugă încă 2 ore în care nu ne plătesc mai fac niște economie; eu nu văd mari diferențe dar șefu' zice că deja avem bani la buget și în curând o să revenim la cum erau lucrurile înainte. Și cum să nu îl cred eu pe șefu' că doar e PDL-ist și zâmbește frumos ca Băsescu.
Am învățat săptămâna asta și cum să captez apa de ploaie pe balcon. A fost o adevărată binecuvântare să avem apă din nou, mai ales că nici eu nici nevastă-mea nu ne mai spălasem pe dinți de vreo 4 săptămâni de când ne-au debranșat ăștia garsoniera. Ăla mic a avut mai mult noroc ca noi că a apucat să se ducă la bunică-sa chiar cu câteva ore înainte să o debranșeze și pe ea. Mă gândeam pe viitor să mă apuc de ceva mai productiv, cum ar fi oieritul, sau tâmplăria. Deja am găsit pe ebay niște oi numai bune de muls. Nu e cine știe ce, dar măcar o să avem mâncare, nu ca acum...
Mă gândeam azi că mai e un pic și începe școala, ăla mic cred că iar o să vrea creion....caiet nu-i mai iau că i-am luat anul trecut unu. Oricum nu avem bani de cărți și profesorii nu mai intră la ore, da' îl trimit oricum la școală că el e viitoru acestei țări.... Și lu' dom' Băsescu am văzut că îi plac copiii; deși lumea e rea și zice că l-a lovit p-ăla, eu zic că palma aia nu e nimic față de ce ne-a făcut el noua.
Oricum, acum e târziu și începe să se întunece, așa că în curând n-o să mai am lumină să scriu. Zic asta în încheiere ca o notă pentru mai târziu, că totuși nu contează cât e de rău, că va fi și mai rău. Asta dacă nu mai vin încă odată rușii să mai facă o revoluție pentru noi, atunci ar fi chiar de căcat....





Listening to: Taxi - E criză!

joi, 26 august 2010

Pă bune!

Deci, pă bune de nu vroiam să scriu ceva marfă azi, și aveam și o idee bună, și găsisem și câteva clipuri geniale să ne râdem împreună și aveam o melodie bestială de pus la rubrica Listening to.. și aveam și chef de scris plus timp din belșug. :X

Dar apoi am realizat că mai am câteva questuri de făcut, și câteva achievments de unlocked. Nu mai aduc vorba de atâtea bloguri marfă pe care le-am devorat din scoarță în scoarță astăzi iar nu în ultimul rând.... azi mi-a mers vplayul mai bine ca niciodată, și m-am uitat și eu „ca omu” la Scrubs toată ziua și la Heroes în prealabil. Și prin postul ăsta care nici măcar post nu se poate numi vă anunț că o să scriu în curând...când nu o să mai meargă vplayul din nou :D



Și uite și o melodie marfă ca să nu vă sinucideți în așteptare..




(aș mai scrie eu că acum nu mai am chef să mă uit la porcării americănești dar ... lasă )

sâmbătă, 14 august 2010

Salutări

Yo nigga!....Țin foarte mult să vă salut de aici de unde sunt eu, unde deși nu am internet sau vreun computer eu totuși improvizez doar pentru a fi aproape de voi. Am pus pe unu mai clăpăug să stea cu un fir în mână ca să prindem semnal wi/fi și am improvizat o tastatură din scoici și chiștoace de pe plajă. Space-ul încă e viu și cred că are de gând să își depună icrele pe Alt :-S.
A fost mai greu la începu, dar amu ne-am obișnuit, am început să vânăm politicieni ca să facem rost de carne proaspătă, iar apă stoarcem din palmierii lu nenea Agaton pe care îi iubim și îi cinstim. Reușim să dormim bine în nopțile în care nu suntem de gardă; eu le-am zis să nu stam de gardă că nu-i necesar, dar restul supraviețuitorilor călătoriei cu trenul au spus că e mai bine așa pentru că în caz că vine fiscul să ne mai ceară încă 5% tva putem să fugim repede să ne ascundem pe dig.
Îmi place aici mai ales pentru că sunt fete frumoase.....noaptea......Mâncarea este excepțională..după ce o cureți de nisip, totuși doamna profesoară spune că e curată. A și suflat dânsa peste câteva fructe găsite și dup-aia ni le-a dat să mâncăm. Ea zice că Robert așa a venit de acasă cu bubițele alea pe gât.
O să ne întoarcem în curând înapoi în oraș, fix după ce facem rost de bani de tren, că fetele nu vor să meargă cu nașu...Banii pe care mi i-ați dat i i-am dat unui băiat care a zis că mi-i dă înapoi zilele astea... a zis că se duce până la magazin săi schimbe, dar eu cred că s-a dus la vreun magazin în constanța că în stațiune n-avea să schimbe și probabil s-a pierdut prin orașul ăla mare; săracul de el, sper să fie bine...în rest, copilași, pot să vă transmit decât salutări de pe litoral....Acum trebuie să plec pentru că tipul clăpăug care face rost de Wi/fi a început să se albăstrească la față..ne vedem...sper...



Băi ce marfă e blogspotu ăsta... te lasă să îți publici chestia chiar și după câteva zile după ce ai scris-o :S