one of us.. -part 1

Afară zi frumoasă, părea doar o altă zi obișnuită de vară. Pițipoanca noastră se trezi cu chef de mall în acea dimineață. Scoase cu grijă un Nokia vechi și zgâriat de sub pernă și citi, mai mult adormită decât trează mesajul primit la ora 3:23 prin care era anunțată că ea e prințesa lui și numai ea e în stare să îi aline suferința. Mesajul mai explică și că el dacă nu o are pe ea se omoară și bineînțeles o ruga să-i dea o a 2-a șansă. Pițipoanca, care între timp făcuse o față îngrijorată aruncă dintr-un gest telefonul undeva prin cealaltă parte a patului și se ridică domol și nesigur căutând cu privirea telecomanda. Într-un final o localiză dar din păcate nu era prin apropierea ei, ci era pe undeva pe lângă tastatură, lângă un pahar gol de suc pe care l-a savurat în seara precedentă. Din păcate programul ei obișnuit de a asculta taraf tv după ce se trezea era nevoit să mai aștepte.

Într-un final se ridică din pat și privi în urma ei cum jumătate din pilotă era pe jos împreună cu o pernă, se mai gândi și că ar trebui să facă cineva curat acolo, dar se rezuma la a se duce la computer și a-l aprinde. Nu avea răbdare să aștepte să se încarce așa că plecă spre bucătărie sperând că au mai rămas ceva cereale de săptămâna trecută. Pe masă găsi câteva sandvișuri lăsate de mă-sa înainte de a pleca la servici însă aveau cașcaval, iar ei i se părea că de la cașcaval se îngrășa îngrozitor... Se mulțumi în schimb cu o cană din cafeaua pe care maică-sa o făcuse cu mai bine de 4 ore în urmă , pe care o băgă la microunde. În timp ce aștepta acel clinchet care o anunța că poate să-și bea cafeaua dădu perdeaua la o parte și încercă să rezolve simple întrebări cum ar fi, de unde se aud manelele acelea îngrozitoare. Se consola cu gându că ea nu ascultă manele ci doar muzică lăutărească și chiar s-ar fi supărat îngrozitor dacă cineva ar fi ascultat o manea pe telefon cu ea de față. Însă prietenii ei știau că la petreceri ea e prima care se urcă pe mese și dă din șolduri pe vreo melodie de-a lui salam; ea se scuza atunci râzând larg în fața lor li câteodată chiar exclamând ”hai bă că la o petrecere, o melodie acolo merge!”. Oricum, de îndată ce auzi sunetul mult așteptat își luă cafeaua și o așeză lângă computerul care încă își mai încărca anumite setări, apoi porni messengerul și internetul aproape în același timp și alese un status format din versurile un ei noi melodii de-a lui Puya bineînțeles acstea fiind urmate de ”||)) ||\\|| ||)) - treabă” și adresa ei de hi5.

Așa își petrecu pițipoanca noastră o bună parte din zi, uitându-se pe anumite profile de hi5 ale anumitor băieți care erau respectați pentru mușchii lor prin liceul ei sau din când în când mai vorbind cu vreun cunoscut care intra pe ea de prin lista de mess...

Observând că se apropie ora 5 și maică-sa trebuie să se întoarcă acasă, dorind să evite o altă întâlnire cu ”comunista” apucă din nou acel Nokia pe care îl găsi în același loc în care îl aruncase în acea dimineață și căută timp de vreo 2 minute un număr de telefon al unei oarecare Flory :X.

Apoi duse telefon la ureche și așteptă să audă soneria ca să poată închide înainte ca Flory :X să răspundă. Această operație avu succes pentru că î mai puțin de un minut telefonul sună iar pițipoanca, știind cine este răspunse fără să ezite cu un zglobiu ”Cefacifată?!”, apoi în urma unei convorbiri scurte în care au stabilit că Flory :X nu mai are minute multe, au hotărât să se întâlnească în fața blocului în 30 de minute și să meargă la un suc pe o terasă ”pe unde sunt mai mulți băieți ”, apoi urmă o sesiune foarte intensă de machiat. Pițipoanca ar fi semănat mai degrabă cu o pânză pe care un pictor nu prea talentat își așterne culorile decât cu o fetiță de 15 ani, dar asta nu o deranja, pentru că avea impresia că adevărata ei personalitate nu poate exista fără farduri și chiar avea dreptate, pentru că în ultimii ani nu s-a arătat în public, nici măcar în fața bunicăsi în scurtele vizite la țară pe care le făcea mai mult obligată de mă-sa atunci când mai intra în vreo belea pe la școală.

Pițipoanca întârzie față de ora stabilită mai mult din obișnuință decât din urgentă lipsă de timp dar asta nu o făcu pe prietena sa să fie vreun pic supărată și mai mult chiar amplifică reacția pe care cele 2 pițipoance o avură în fața blocului în momentul întâlnirii.

Continuarea....mai încolo...sper că v-a plăcut, iar chestia asta nu e decât dovada care mie îmi trebuie că pot să scriu și serios....oarecum.... :D